E bine să intervenim în problemele altora care nu au duhovnic şi să le dăm sfaturi după propriile valori?
Este bine, dacă este creştin şi simte nevoia de ajutor şi cere ajutorul. De asemenea, trebuie sfătuit să meargă la un duhovnic, să stea de vorbă cu el. Poţi să-i dai şi tu sfaturi minime, dar sfaturile tale nu pot deveni pentru respectiva persoană lucruri obligatorii. Cum, de altfel, am spus asta la conferinţele cu preoţii, trebuie să avem foarte mare grijă şi în ceea ce-i priveşte pe preoții duhovnici. Consider că numai duhovnicul este în măsură să îţi dea canon sau să îţi dea un sfat foarte concret, care devine obligatoriu. În rest, dacă te duci la alţi preoţi în afară de duhovnicul tău şi ceri anumite sfaturi, ele nu sunt obligatorii. Şi dacă te-ai spovedit la alt duhovnic, duhovnicul respectiv n-ar trebui să-ţi dea canon decât unul de moment. Dacă el nu este duhovnicul tău, nu poate să-ţi dea un canon real, de pildă să te oprească de la împărtăşanie nu ştiu câtă vreme. Asta numai duhovnicul tău personal poate să o facă. De aceea, trebuie apelat la duhovnic cu problemele majore şi importante.
Un mirean trebuie să facă ascultare desăvârşită de duhovnicul său, chiar şi atunci când părintele îi îngăduie unele purtări pe care alţi părinţi le condamnă?
Depinde ce se înţelege prin ascultare desăvârşită, pentru că ascultare desăvârşită numai Hristos a avut faţă de Tatăl. Noi n-avem, chiar dacă ne străduim fiecare să ascultăm mai mult sau mai puţin. E important ca ascultarea să fie făcută în duh, în duhul celui care îţi cere. Poţi răspunde la o cerere a duhovnicului tău şi să faci totul ad-literam, dar să greşeşti enorm. Dau un exemplu: un părinte i-a spus unui frate de mănăstire să pună pentru ceai, pentru că stareţul avea musafiri. El s-a dus, a pus ceainicul pe foc şi atât; nu a făcut ceaiul, nu l-a pus în căni, nu l-a servit. A făcut strict ce i s-a spus și amin.
Trebuie făcută ascultare de duhovnic! Părintele Rafail Noica spune: mai ales de primul cuvânt al duhovnicului, cel rostit în momentul în care ceri un sfat pentru o problemă deosebită.
Părinte, cum să cunoaştem dacă ne ispitim noi înşine sau ne ispiteşte diavolul?
De obicei, diavolul nu poate să ne ispitească dacă nu ne lăsăm ispitiţi noi înşine. Diavolul nu are nicio putere asupra noastră, aşa ne spun Sfinţii Părinţi. El ne cunoaşte punctele vulnerabile şi acolo ne atacă. De fapt, multe dintre ispitele pe care le punem pe seama diavolului există deja, în stare latentă, în noi. Uneori, diavolul ne ajută să ne descoperim aşa cum suntem. Nu întotdeauna minte; uneori spune adevărul despre noi. Viaţa monahală, de pildă, scoate la suprafaţă tot ce e mai rău din om, tocmai pentru a-l ajuta să se vindece. Ispita vine acolo unde este nevoie de lucrare.
Ce ar trebui să facă o persoană care este supărată pe duhovnicul său?
Să se roage. Este primul lucru. Să aştepte puțin, să lase timp și lucrurile se liniştesc, cu rugăciune.
Pentru a-mi găsi un duhovnic este de ajuns să mă rog la Dumnezeu pentru asta?
Nu, trebuie să-l şi cauţi.
Ce putem face când duhovnicul nostru s-a schimbat şi a greşit faţă de noi şi lume?
Să te rogi. Nu este treaba ta să-l corectezi. Dacă Dumnezeu îngăduie să vezi greşeala lui, înseamnă că Dumnezeu vrea ceva şi de la tine. Tu trebuie să vezi ce ai de îndreptat la tine.
Trebuie neapărat să primim la fiecare spovedanie canon?
Nu, nu este obligatoriu. Mulţi dintre ucenicii Preasfinţitului Vasile nu dau canon, pentru că aşa s-au format. În cazuri speciale se dă canon, dar când omul se spovedeşte frecvent şi are duhovnic stabil, nu este necesar. Intră treptat în rânduială, aproape „vrând-nevrând”.
[1] Seara duhovnicească organizată de A.S.C.O.R. Cluj-Napoca, 8 decembrie 2005, Întrebări şi răspunsuri…!